concepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCÉPȚIE, concepții, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊
Concepție despre lume = ansamblu de reprezentări și de idei despre lumea înconjurătoare, care tinde să îmbrățișeze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gândirea, omul și locul omului în lume etc. într-o interpretare unitară.
2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către spermatozoid; procreare, zămislire (a unui copil). [
Var.:
concepțiúne s. f.] – Din
fr. conception, lat. conceptio, -onis.concepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCÉPȚIE s. f. 1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, științifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înțelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei. 2. procreare. (<fr.
conception, lat.
conceptio)
concepție (Dicționar de neologisme, 1986)CONCÉPȚIE s.f. 1. Sistem de idei referitoare la probleme filozofice, științifice, economice, morale, literare etc.; înțelegere, interpretare a fenomenelor pe baza unui sistem de idei, mod de a concepe ceva.
2. Zămislire, procreare (a unui copil). [Gen.
-iei, var.
concepțiune s.f. / cf. lat.
conceptio, fr.
conception].
concepție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CONCÉPȚIE (‹
lat. conceptio, -onem)
s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, științifice, literare etc. ◊ (
FILOZ.)
C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existenței. Din perspectiva marilor construcții ontologice clasice, filozofia este prezentată drept
c. generală despre lume (Weltanschauung), vizînd constituirea unui tablou ontologic complet și definitiv care să includă o filozofie a naturii și una a omului.
2. (
FIZIOL.) Proces prin care ia ființă un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de către un spermatozoid; procreație. ◊ (
REL.)
C. imaculată = dogmă catolică potrivit căreia Fecioara Maria a fost ferită de păcatul originar; sărbătoare prin care Biserica catolică cinstește acest mister (8 dec.).
concepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concépție (-ți-e) s. f.,
art. concépția (-ți-a), g.-d. art. concépției; pl. concépții, art. concépțiile (-ți-i-)concepție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCÉPȚIE, concepții, s. f. 1. Mod de a concepe, ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filosofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊
Concepție despre lume = viziune de ansamblu asupra existenței.
2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către un spermatozoid; procreare, zămislire. [
Var.:
concepțiúne s. f.] — Din
fr. conception, lat. conceptio, -onis.