conceptualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCEPTUALÍSM s. n. Concepție filosofică scolastică, inițiată de Abélard, care recunoaște existența mintală a generalului, a conceptelor. [
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. conceptualisme.conceptualism (Dicționar de neologisme, 1986)CONCEPTUALÍSM s.n. Concepție în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care contesta în mod just existența reală ca atare a generalului, independentă de lucrurile singulare, dar considera că noțiunile generale (conceptele) din mintea oamenilor preexistă față de experiență. [Pron.
-tu-a-. / < fr.
conceptualisme].
conceptualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCEPTUALÍSM s. n. concepție în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care recunoaște existența generalului. (<fr.
conceptualisme)
conceptualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conceptualísm (-tu-a-) s. n.conceptualism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conceptualism n. doctrina filozofică a lui Abelard, fundată pe concepte și având de scop a concilia
realismul cu
nominalismul.conceptualism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCEPTUALÍSM s. n. Concepție filosofică scolastică, situată între nominalism și realism, care recunoaște existența mentală a generalului, a conceptelor. [
Pr.:
-tu-a-] — Din
fr. conceptualisme.