conceptism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCEPTÍSM s. n. Școală literară spaniolă care se caracterizează prin finețea excesivă a gândirii, cultul pentru alegorie și erudiție scolastică. – Din
fr. conceptisme.conceptism (Dicționar de neologisme, 1986)CONCEPTÍSM s.n. Școală literară spaniolă din sec. XVII, care se caracterizează prin abuz de metafore noi și paradoxale, în stare de a surprinde și prin erudiția scolastică. [< fr.
conceptisme].
conceptism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCEPTÍSM s. n. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare. (<fr.
conceptisme)
conceptism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CONCEPTÍSM (‹
fr.,
sp.)
s. n. Curent literar spaniol, din
sec. 17, reprezentat prin Quevedo y Villeyas și B. Gracian y Morales, ale cărui trăsături principale sînt rafinamentul excesiv al gîndirii, cultul pentru alegorie, erudiția scolastică, calambururile bazate pe concizia și agerimea verbală.
conceptism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conceptísm s. n.conceptism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCEPTÍSM s. n. Școală literară spaniolă care se caracterizează prin rafinamentul excesiv al gândirii, cultul pentru alegorie și erudiție scolastică. — Din
fr. conceptisme.