conceptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCEPTÍBIL, -Ă, conceptibili, -e, adj. (Rar) De conceput. –
Concept +
suf. -ibil.conceptibil (Dicționar de neologisme, 1986)CONCEPTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi conceput; concepibil. [Cf. it.
concepibile].
conceptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCEPTÍBIL, -Ă adj. care poate fi conceput. (după it.
conceptibile)
conceptibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCEPTÍBIL, -Ă, conceptibili, -e, adj. (Rar) De conceput. —
Concept +
suf. -ibil.