concept - explicat in DEX

concept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept.

concept (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCÉPT s. n. 1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității. 2. ciornă, bruion, schiță. (<fr. concept, lat. conceptus)

concept (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCÉPT s.n. 1. Noțiune, idee generală. 2. Ciornă, bruion, schiță. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus].

concept (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONCÉPT (‹ fr., lat., 3 germ.) s. n. 1. (LOG.) Semnificația unui termen; noțiune reflectînd trăsături esențiale ale unei clase de obiecte și distingîndu-se de alte noțiuni printr-un grad mare de generalitate (ex. „materie”, „spirit” etc., în timp ce „navetist”, „vînzător” etc. sînt noțiuni simple). 2. (FILOZ.) Formă de cunoaștere obținută prin abstractizarea caracteristicilor esențiale ale obiectelor. 3. Ciornă, schiță, bruion.

concept (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concépt n., pl. e (lat. conceptum). Prima ideĭe concepută de spirit. Prima redactare (în opoz. cu „copie”). – Mold. pop. conțet (d. germ. pol.), pricepere, glagorie, minte, ideĭe. V. conțopist.

concept (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concépt s. n., pl. concépte

concept (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concept a 1. termen filozofic: idee concepută de spirit; 2. termen de cancelarie: prima redacțiune, în opozițiune cu copia.

concept (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă corect realitatea; noțiune. 2. Ciornă, schiță, bruion. — Din fr. concept.