concepțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCEPȚIÚNE s. f. v. concepție.concepțiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONCEPȚIÚNE s.f. v.
concepție.
concepțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*concepțiúne f. (lat.
concéptio, -ónis. V.
încep). Acțiunea de a concepe copilu, zămislire.
Imaculata concepțiune, o dogmă bisericească după care Fecĭoara Maria a fost concepută fără păcat original.
Fig. Facultatea de a înțelege, de a concepe:
concepțiune greoaĭe, ușoară. Ceĭa ce produce inteligența:
alfabetu e o sublimă concepțiune. – Și
-épție.concepțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCEPȚIÚNE s. f. v. concepție.concepțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concepți(un)e f.
1. facultatea de a înțelege lucrurile;
2. producțiune a spiritului:
concepțiune originală.