concentric - explicat in DEX

concentric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

concentric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCÉNTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique)

concentric (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico].

concentric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric.

concentric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. concéntrică, pl. concéntrice

concentric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concentric a. se zice despre cercurile cu acelaș centru.

concentric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru. — Din fr. concentrique.