concentraționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCENTRAȚIONÁR, -Ă, concentraționari, -e, adj. Privitor la lagărele de concentrare. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. concentrationnaire.concentraționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCENTRAȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la lagărele de concentrare.
II. s. m. f. deținut într-un asemenea loc. (<fr.
concentrationnaire)
concentraționar (Dicționar de neologisme, 1986)CONCENTRAȚIONÁR, -Ă adj. (
Rar) Referitor la lagărele de concentrare. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
concentrationnaire].
concentraționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*concentraționár (-ți-o-) adj. m.,
pl. concentraționári; f. concentraționáră, pl. concentraționáreconcentraționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCENTRAȚIONÁR, -Ă, concentraționari, -e, adj. Privitor la lagărele de concentrare. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. concentrationnaire.