conșcolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONȘCOLÁR, conșcolari, s. m. (Rar) Elev considerat în raport cu alți elevi de la școala (și din clasa) unde învață el. –
Con1- +
școlar.conșcolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONȘCOLÁR s. m. elev considerat în raport cu alții din aceeași școală. (după fr.
condisciple)
conșcolar (Dicționaru limbii românești, 1939)*conșcolár m. (
con- și
școlar, de învățătură. – Fem.
-ăriță saŭ
-ăreasă, pl.
ese.conșcolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conșcolár (rar)
s. m.,
pl. conșcoláriconșcolar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conșcolar m. tovarăș de școală.
conșcolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONȘCOLÁR, conșcolari, s. m. (Rar) Elev considerat în raport cu alți elevi de la școala (și din clasa) unde învață el. —
Con1- +
școlar.