comunicabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMUNICÁBIL, -Ă, comunicabili, -e, adj. Care poate fi comunicat. – Din
fr. communicable, lat. communicabilis.comunicabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMUNICÁBIL, -Ă adj. care poate fi comunicat. (<fr.
communicable, lat.
communicabilis)
comunicabil (Dicționar de neologisme, 1986)COMUNICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi comunicat. [Cf. fr.
communicable].
comunicabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*comunicábil, -ă adj. (fr.
communicable). Care poate fi comunicat (spus orĭ dat cuĭva):
drept comunicabil.comunicabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comunicábil adj. m.,
pl. comunicábili; f. comunicábilă, pl. comunicábilecomunicabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comunicabil a.
1. ce poate fi comunicat;
2. ce poate fi pus în comunicațiune.
comunicabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMUNICÁBIL, -Ă, comunicabili, -e, adj. Care poate fi comunicat. — Din
fr. communicable, lat. communicabilis.