comunicațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație.comunicațiune (Dicționar de neologisme, 1986)COMUNICAȚIÚNE s.f. v.
comunicație.
comunicațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*comunicațiúne f. (lat.
communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență:
cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune:
a primi o comunicațiune. – Și
-áție și
-áre.comunicațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comunicați(un)e f.
1. lucrarea de a comunica și rezultatul ei;
2. informațiune, știre.
comunicațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație.