comuniant - explicat in DEX

comuniant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

comuniant (Dicționar de neologisme, 1986)
COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

comuniant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)

comuniant (Dicționar de neologisme, 1986)
COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

comuniant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comuniánt (-ni-ant) s. m., pl. comuniánți

comuniant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] — Din fr. communiant.