comunal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMUNÁL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. – Din
fr. communal, lat. communalis.comunal (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMUNÁL, -Ă adj. referitor la comună; care aparține comunei. (<fr.
communal, lat.
communalis)
comunal (Dicționar de neologisme, 1986)COMUNÁL, -Ă adj. De comună, referitor la comună; care unește două sau mai multe comune. [ < fr.
communal].
comunal (Dicționaru limbii românești, 1939)*comunál, -ă adj. (fr.
communal). Al comuneĭ, municipal:
consiliu comunal.comunal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comunál adj. m.,
pl. comunáli; f. comunálă, pl. comunálecomunal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comunal a. relativ la comună, ce ține de comună:
școală comunală, consiliu comunal.comunal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMUNÁL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. — Din
fr. communal, lat. communalis.