compozitor (Dicționaru limbii românești, 1939)*compozitór, -oáre s. (lat.
compósitor, -óris, compunător). Cel care produce piese muzicale. Culegător, zețar, lucrător care adună literele ca să formeze vorbele la tipar. S. n., pl.
oare. Un instrument tipografic numit și
colțar (rar) și
vingălac.