compozitor - explicat in DEX

compozitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

compozitor (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPOZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care compune lucrări muzicale. [< fr. compositeur, cf. lat. compositor – alcătuitor].

compozitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPOZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care compune lucrări muzicale; componist. (< fr. compositeur)

compozitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compozitór, -oáre s. (lat. compósitor, -óris, compunător). Cel care produce piese muzicale. Culegător, zețar, lucrător care adună literele ca să formeze vorbele la tipar. S. n., pl. oare. Un instrument tipografic numit și colțar (rar) și vingălac.

compozitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compozitór s. m., pl. compozitóri

compozitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compozitor m. 1. cel ce compune în muzică: Mozart fu un admirabil compozitor; 2. lucrător de tipografie care adună caracterele spre a forma vorbe, zețar. ║ n. instrumentul tipografic numit și vingălac.

compozitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. — Din fr. compositeur.