compost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPÓST, composturi, s. n. Îngrășământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale. – Din
fr. compost.compost (Dicționar de neologisme, 1986)COMPÓST s.n. Îngrășământ organic compus din resturi de bucătărie, nutrețuri alterate etc., supuse unui proces de fermentație lentă. [< engl., fr.
compost].
compost (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPÓST s. n. îngrășământ din resturi organice și compuși minerali, supuși unui proces de fermentație lentă. (< fr.
compost)
compost (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compóst s. n.,
pl. compósturicompost (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPÓST, composturi, s. n. Îngrășământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale. — Din
fr. compost.