complot - explicat in DEX

complot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLÓT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot.

complot (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLÓT s.f. Înțelegere secretă, stabilită între câteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranței statului, contra unui demnitar etc.; conspirație. [< fr. complot, cf. it. complotto].

complot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPLÓT s. n. înțelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizații îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjurație; conspirație. (< fr. complot)

complot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*complót n., pl. urĭ (fr. complot, d. lat. con- împreună, și engl. plot, complot). Conjurațiune, conspirațiune, înțelegere secretă p. a face răŭ.

complot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
complót s. n., pl. complóturi

complot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
complot n. înțelegere între mai mulți inși cari urzesc într’ascuns o faptă culpabilă.

complot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLÓT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.; conspirație, conjurație. — Din fr. complot.