complinitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COMPLINITÓR, -OÁRE,complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.
complinitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre
complinitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COMPLINITÓR, -OÁRE,complinitori, -oare, adj. Care complinește. — Complini + suf. -tor.