complinire - explicat in DEX

complinire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.

complinire (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLINÍRE s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare. [< complini].

complinire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníri

complinire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. — V. complini.