complinì - explicat in DEX

complini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con¹- + [îm]plini (după completa).

complini (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini].

complini (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini)

complini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 să complineáscă

complini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi. ♦ (Înv.) A determina. — Con¹- + [îm]plini (după completa).

complinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
complinì v. a adăoga ce lipseste. [Neologism modelat după fr. compléter].