complimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLIMENTÁRE, complimentări, s. f. Acțiunea de
a complimenta și rezultatul ei. –
V. complimenta.complimentare (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. [<
complimenta].
complimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLIMENTÁRE, complimentări, s. f. Acțiunea de
a complimenta și rezultatul ei. —
V. complimenta.