complexat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLEXÁT, -Ă, complexați, -te, adj. (
Livr.) Stăpânit de complexe (
3). – Din
fr. complexé.complexat (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLEXÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are complexe (
2). [< fr.
complexé].
complexat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPLEXÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are complexe (II, 4). (< fr.
complexé)
complexat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)complexát adj. m.,
pl. complexáți; f. complexátă, pl. complexátecomplexat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLEXÁT, -Ă, complexați, -te, adj. (
Livr.) Stăpânit de complexe (
3). — Din
fr. complexé.