complect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet2.complect (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLÉCT, -Ă adj. v.
complet.complect (Dicționaru limbii românești, 1939)*1) compléct n., pl.
urĭ și
e (din
cuplet, cum s´a zis întîĭ, adică „păreche” [!] [supt infl. luĭ
complect 2], că, în ainte [!] de introducerea dansurilor în păreche, Româniĭ nu dansaŭ de cît hora, care e maĭ cuviincĭoasă. V.
cuplet).
Munt. Pop. Bal de mahala.
complect (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) compléct adj. V.
complet.complect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet2.