compătimi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV.
1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva.
2. Intranz. (
Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. –
Con1- +
pătimi (după
fr. compatir).