compactitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPACTITÁTE, compactități, s. f. Însușire de a fi compact; compacitate. –
Compact +
suf. -itate (după
germ. Kompaktheit.)
compactitate (Dicționar de neologisme, 1986)COMPACTITÁTE s.f. (
Tehn.) Însușire a unui lucru de a fi compact; compacitate. [<
compact +
-itate, după fr.
compacité].
compactitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPACTITÁTE s. f. însușire a unui lucru de a fi compact. (< compact + -itate)
compactitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPACTITÁTE, compactități, s. f. Însușire de a fi compact; compacitate. —
Compact +
suf. -itate (după
germ. Kompaktheit).