comoție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMÓȚIE, comoții, s. f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ◊
Comoție cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. și manifestată prin tulburări care merg de la amețeală până la pierderea cunoștinței, comă și moarte. – Din
fr. commotion.comoție (Dicționar de neologisme, 1986)COMÓȚIE s.f. Zguduire, cutremurare (violentă, bruscă); șoc nervos. ◊
Comoție cerebrală = șoc puternic al creierului. [Gen.
-iei, var.
comoțiune s.f. / cf. fr.
commotion, lat.
commotio].
comoție (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMÓȚIE s. f. 1. zguduire (violentă, bruscă); șoc nervos. ♦ ~ cerebrală = șoc puternic al creierului. 2. (fig.) emoție puternică. (< fr.
commotion, lat.
commotio)
comoție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comóție (-ți-e) s. f.,
art. comóția (-ți-a), g.-d. art. comóției; pl. comóții, art. comóțiile (-ți-i-)comoție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMÓȚIE, comoții, s. f. 1. Perturbare puternică, bruscă a stării unui organ determinată de o lovire sau de o cădere. ◊
Comoție cerebrală = tulburare consecutivă a unui traumatism cranio-cerebral închis.
2. Fig. Emoție violentă. — Din
fr. commotion.