comoștenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMOȘTENITÓR, -OÁRE, comoștenitori, -oare, s. m. și
f. (
Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia. –
Co- +
moștenitor (după
fr. cohéritier).