comornic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COMÓRNIC,comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik.
comornic(Dicționaru limbii românești, 1939) comórnic m. (pol. komornik). Ur. Portărel (la Polonĭ).
comornic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) comórnic (înv.) s. m., pl. comórnici
comornic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COMÓRNIC,comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. — Din pol. komornik.