comorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMORÁȚIE s.f.
1. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate.
2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare
și, sau în propoziție; epimonă. (<lat.
commoratio, fr.
commoration).
comorație (Dicționar de neologisme, 1986)COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen.
-iei, var.
comorațiune s.f. / < lat.
commoratio, fr.
commoration].
comorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comoráție (-ți-e) s. f.,
art. comoráția (-ți-a), g.-d. comoráții, art. comoráției