comoditate - explicat in DEX

comoditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMODITÁTE, comodități, s. f. 1. Starea sau însușirea de a fi comod (1); confort. 2. (Peior.) Atitudinea unei persoane comode (2). – Din fr. commodité, lat. commoditas, -atis.

comoditate (Dicționar de neologisme, 1986)
COMODITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea de a fi comod; confort. 2. (Peior.) Lipsă de efort, de avânt în muncă. [Cf. fr. commodité].

comoditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMODITÁTE s. f. 1. situația, însușirea de a fi comod; confort. 2. (peior.) atitudine a unui om comod. (< fr. commodité, lat. commoditas)

comoditate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COMODITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Însușirea de a fi comod (1); confort. 2. (Peior.) Atitudinea unei persoane comode, leneșe. 2. (Peior.) Atitudinea unei persoane comode, leneșe. 3. (INFORM.) C. în exploatare = parametru de performanță al unui sistem de calcul, caracterizînd efortul și timpul cerut pentru rezolvarea unei probleme pe calculator, inclusiv efortul cerut pentru operarea calculatorului.

comoditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comoditáte f. (d. comod). Sĭtuațiune cómodă. Eŭf. Latrină. Pl. Lucrurĭ la largu tăŭ: comoditățile vĭețiĭ.

comoditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comoditáte s. f., g.-d. art. comoditắții; pl. comoditắți

comoditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comoditate f. 1. calitatea lucrului comod; 2. umblătoare.

comoditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMODITÁTE, comodități, s. f. 1. Însușirea de a fi comod (1); confort. 2. (Peior.) Atitudinea unei persoane comode (2). — Din fr. commodité, lat. commoditas, -atis.