comodat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMODÁT s. n. (Rar) Împrumut făcut pentru o folosință curentă. – Din
fr. commodé, lat. commodatus.comodat (Dicționar de neologisme, 1986)COMODÁT s.n. (
Jur.) Formă de contract de origine romană, prin care cineva împrumuta temporar altcuiva un lucru pentru a se servi de el, cu obligația de a-l înapoia la un anumit termen. [< fr.
commodat, lat.
commodatus].
comodat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMODÁT s. n. (jur.) împrumut de folosință. (< fr.
commodant, lat.
commodatum)
comodat (Dicționaru limbii românești, 1939)*comodát n., pl.
e (lat.
commodatum, lucru dat cu împrumut).
Jur. Împrumut gratuit al unuĭ lucru pe care trebuĭe să-l restituĭ la timpu fixat.
comodat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comodát s. n.comodat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comodat n.
Jur. împrumut gratuit cu condițiunea ca lucrul împrumutat să fie înapoiat la o epocă convenită.
comodat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMODÁT s. n. Împrumut făcut pentru o folosință curentă. — Din
fr. commodé, lat. commodatus.