cominatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊
Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din
fr. comminatoire.cominatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)COMINATÓRIU, -IE adj. (
Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊
Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia;
daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr.
comminatoire, lat.
comminator – care amenință].
cominatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMINATÓRIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr.
comminatoire, lat.
comminatorius)
cominatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cominatóriu [
riu pron. ryu]
adj. m.,
f. cominatórie (-ri-e); pl. m. și
f. cominatóriicominatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cominatoriu a.
Jur. ce conține o amenințare în caz de contravențiune:
sentință cominatorie.cominatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de jurisdicție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊
Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. — Din
fr. comminatoire.cominatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*cominatóriŭ, -e adj. (mlat.
comminatorius, d. lat.
cómminor, -ári, a amenința).
Jur. Care amenință cu pedeapsa:
clauză cominatorie. V.
amenințător.