comină - explicat in DEX

comină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din scr. komina.

comină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cómină, s. f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR).

comină (Dicționaru limbii românești, 1939)
cómină f., pl. ĭ și e (sîrb. kòmina). Vest. (Doĭna, 2-3, 43). Strugurĭ storșĭ, tescovină, boștină: a pune comina la cazan. V. camănă.

comină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cómină (reg.) s. f., g.-d. art. cóminei

comină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. — Din sb. komina.