comicărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMICĂRÍE, comicării, s. f. (
Pop.) Faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc. –
Comic +
suf. -ărie.comicărie (Dicționar de neologisme, 1986)COMICĂRÍE s.f. (
Peior.) Manifestare comică. [Gen.
-iei. / <
comic +
-ărie].
comicărie (Dicționaru limbii românești, 1939)*comicăríe f.
Fam. Acțiune comică, poznă, glumă.
comicărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comicăríe (
fam.)
s. f.,
art. comicăría, g.-d. art. comicăríei; pl. comicăríi, art. comicăríilecomicărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMICĂRÍE, comicării, s. f. (
Fam.) Faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc. —
Comic +
suf. -ărie.