comițial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMIȚIÁL, -Ă, comițiali, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la epilepsie, care aparține epilepsiei.
Criză comițială. 2. S. m. și
f. Bolnav de epilepsie. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. comitial.comițial (Dicționar de neologisme, 1986)COMIȚIÁL, -Ă adj. Referitor la
comițiile din vechea Romă. //
adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. ◊
Rău comițial = epilepsie. [Pron.
-ți-al. / < fr.
comitial].
comițial (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMIȚIÁL, -Ă I.
adj. referitor la comiții. II. adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr.
comitial)
comițial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comițiál (-ți-al) adj. m.,
s. m.,
pl. comițiáli; adj. f.,
s. f. comițiálă, pl. comițiálecomițial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMIȚIÁL, -Ă, comițiali, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la epilepsie, care aparține epilepsiei.
Criză comițială. 2. S. m. și
f. Bolnav de epilepsie. [
Pr.:
-ți-al] — Din
fr. comitial.