comiții (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMÍȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului având atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din
lat. comitia, -orum.comiții (Dicționar de neologisme, 1986)COMÍȚII s.f.pl. Adunări în vechea Romă, în care cetățenii alegeau magistrații și votau legile. [Sg.
comițiu. / < lat.
comitia, cf. fr.
comices].
comiții (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMÍȚII s. f. pl. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase. (< lat.
comitia)
comițiĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*comíțiĭ n. pl. (lat.
comitium, d.
com-, la un loc, și d.
ire, itum, a merge. V.
ĭes, suĭ, subit). Adunarea populară care alegea magistrațĭ orĭ trata afacerile publice în vechea Romă. – Romaniĭ le numeaŭ
curiata, (adică ale celor 30 de curiĭ) pe cele ce-ĭ alegeaŭ pe regĭ și care aŭ dispărut maĭ tîrziu supt [!] împărațĭ;
centuriata, adică ale celor 193 de centuriĭ în care Serviŭ Tuliŭ ĭ-a împărțit pe toțĭ nobiliĭ și plebeiĭ cetățenĭ;
tributa, adică ale celor treĭ triburĭ convocate de înalțiĭ magistrațĭ nobilĭ, și
calata, adică cele convocate de preuțĭ [!] și care eraŭ probabil egale cu cele numite
curiata.comiții (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!comíții s. f. pl.,
art. comíțiile (-ți-i-)comiții (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comiții n. pl.
1. odinioară, adunarea poporului roman spre a-și alege magistrații;
2. azi, adunarea poporului chemat a vota;
comiții agricole, adunare liberă de agricultori și de proprietari spre a studia împreună cele mai bune procedeuri de cultură și de creșterea vitelor.
comiții (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMÍȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. —
Din lat. comitia, -orum.