comișel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMIȘÉL, comișei, s. m. (
Înv.) Ajutor de comis. –
Comis +
suf. -el.comișel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COMIȘEL, Emilia (1913-2010,
n. Ploiești), etnomuzicolog român.
Prof. univ. la București. Studii de analiză structurală și stilistică, monografii de folclor muzical; realizatoare a ediției critice de
Opere ale lui Constantin Brăiloiu.
comișel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comișél s. m.,
pl. comișéi, art. comișéiicomișel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMIȘÉL, comișei, s. m. Ajutor de comis. —
Comis +
suf. -el.