comestibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMESTÍBIL, -Ă, comestibili, -e, adj. Care poate servi ca hrană; bun de mâncat. – Din
fr. comestible, lat. comestibilis.comestibil (Dicționar de neologisme, 1986)COMESTÍBIL, -Ă adj. Care se poate mânca; bun de mâncat. [< fr.
comestible].
comestibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMESTÍBIL, -Ă adj. care se poate mânca; bun de mâncat. (< fr.
comestible, lat.
comestibilis)
comestibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*comestíbil, -ă adj. (lat.
comestibilis, d.
comedo, -édere, a mînca). Care se poate mînca. S. n., pl.
e. Mîncare, lucru de mîncare.
comestibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comestíbil adj. m.,
pl. comestíbili; f. comestíbilă, pl. comestíbilecomestibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comestibil a. ce se mănâncă. ║ n. tot ce servă la hrana omului.
comestibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMESTÍBIL, -Ă, comestibili, -e, adj. Care poate servi ca hrană; bun de mâncat. — Din
fr. comestible, lat. comestibilis.