comesean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMESEÁN, -Ă, comeseni, -e, s. m. și
f. Persoană care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv. [
Var.:
conmeseán, -ă s. m. și
f.] –
Co- +
mesean (după
fr. commensal).
comesean (Dicționar de neologisme, 1986)COMESEÁN, -Ă s.m. și f. Cel care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv. [Pl.
-eni, -ene, var.
comesan s.m.f. / <
co- +
mesean, după fr.
comensal].
comesean (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMESEÁN, -Ă s. m. f. cel care mănâncă la aceeași masă împreună cu alții; conviv. (< co- + mesean)
comesean (Dicționaru limbii românești, 1939)*comeseán, -că s., pl.
enĭ, ence (
com și
mesean). Mesean.
comesean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comeseán s. m.,
pl. comesénicomesean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comesean m. cel ce mănâncă la aceeaș masă cu altul.
comesean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMESEÁN, -Ă, comeseni, -e, s. m. și
f. Persoană care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv. [
Var.:
conmeseán, -ă s. m. și
f.] –
Co- +
mesean (după
fr. commensal).