comerț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMÉRȚ, (rar)
comerțuri, s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din
fr. commerce, lat. commercium.comerț (Dicționar de neologisme, 1986)COMÉRȚ s.n. Schimb de produse prin vânzare și cumpărare. [Pl.
-țuri. / < lat.
commercium, cf. fr.
commerce, it.
commercio].
comerț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)comérț (comérțuri), s. m. – Schimb de produse prin cumpărare și vînzare. –
Var. (
înv.)
comerciu. Lat. commercium, în parte prin
it. commerzio sau cu pronunțarea
germ. (
sec. XVIII). –
Der. comercia (
var. comersa),
vb. (a face comerț);
comercial, adj., din
fr. commercial; comercializa, vb. (a pune în vînzare), din
fr. commercialiser; comerciant, s. m., din
fr. comerçant.comerț (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMÉRȚ s. n. schimb de produse prin vânzare – cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. ♦ cameră de ~ = asociație legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerț făcut prin Internet. (< fr.
commerce, lat.
commercium, it.
commercio)
comerț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COMÉRȚ (‹
lat. commercium, it. comertio)
s. n. Schimb de produse prin vînzare-cumpărare; ramură a economiei naționale în cadrul căreia se desfășoară
circulația mărfurilor; realizează legătura dintre producție și consum. ◊
C. interior = schimbul de mărfuri din interiorul unei țări. ◊
C. cu ridicata (sau
angro) = formă de
c. care constă în cumpărarea-vînzarea unor mărfuri în cantități mari și care de obicei face legătura dintre marile unități producătoare și comerțul cu amănuntul. ◊
C. cu amănuntul (sau
en détail) = formă de
c. care cuprinde vînzarea prin magazine, restaurante etc. a mărfurilor direct consumatorilor. ◊
C. cooperatist = formă de comerț în care schimbul de mărfuri prin intermediul vînzării-cumpărării este realizat de unități specializate ale cooperației. ◊
C. exterior = schimbul de mărfuri între țări; importurile și exporturile pe care le face o țară.
C.e. este o formă de participare a țărilor la diviziunea internațională a muncii. ◊
C. invizibil = intrări sau ieșiri de valută reprezentînd plata serviciilor prestate unei țări de către o altă țară; plăți pentru transporturi maritime și de tranzit, pentru operații de asigurare, pentru operații de credit (dobînzi, comisioane), pentru acțiuni și servicii turistice, salarii etc.
comerț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!comérț s. n
comerț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comerț n.
1. negoț, schimb de mărfuri sau de producțiuni:
comerțul exterior coprinde exportațiunea și importațiunea; 2. corpul comercianților, negustorime:
comerțul se plânge; codice de comerț, care regulează drepturile și obligațiunile comercianților, efectele actelor și contractelor comerciale;
Cameră de comerț, corp de vechi negustori care informează guvernul asupra chestiunilor relative la comerț și industrie.
comerț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMÉRȚ s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. — Din
fr. commerce, lat. commercium.