comerciant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu comerțul; negustor. [
Pr.:
-ci-ant] – Din
it. commerciante, fr. commerçant.comerciant (Dicționar de neologisme, 1986)COMERCIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face comerț particular; negustor, neguțător. [Cf. fr.
commerçant, it.
commerciante].
comerciant (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMERCIÁNT, -Ă s. m. f. cel care face comerț particular; negustor. (< it.
commerciante)
comerciant (Dicționaru limbii românești, 1939)*comerciánt, -ă s. (it.
commerciante). Negustor. – Barb.
comersant (fr.
commerçant).
comerciant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comerciánt (-ci-ant) s. m.,
pl. comerciánțicomerciant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comerciant m. negustor, cel ce face comerț, vinde sau cumpără mărfuri.
comerciant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și
f. Persoană fizică sau juridică specializată în efectuarea actelor de comerț. [
Pr.: -
ci-ant] — Din
it. commerciante, fr. commerçant.