comenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMENTÁ, comentez, vb. I.
Tranz. 1. A face observații asupra unei întâmplări, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lămuri.
2. A analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. – Din
fr. commenter, lat. commentari.comenta (Dicționar de neologisme, 1986)COMENTÁ vb. I. tr. 1. A interpreta, a face observații (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.). ♦ (
Peior.) A discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva.
2. A analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.) [< fr.
commenter, cf. lat.
commentari].
comenta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)comentá (-téz, -át), vb. – A face observații asupra unui eveniment, unei întîmplări etc.
Lat. commentari, fr. commenter (
sec. XIX). –
Der. comentariu (
înv. comentarie),
s. n. (apreciere, comentare), din
lat. commentarium (
sec. XVII);
comentator, s. m. (autor de comentarii), din
lat. commentator (
sec. XIX).
comenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMENTÁ vb. tr. 1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.). ◊ (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva. 2. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.). (< fr.
commenter, lat.
commentari)
comenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
comenteázăcomenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMENTÁ, comentez, vb. I.
Tranz. 1. A face observații asupra unei întâmplări, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lămuri.
2. A analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. — Din
fr. commenter, lat. commentari.comentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comentà v.
1. a explica cu ajutorul unor note amănunțite:
a comenta Biblia; 2. a interpreta în mod răutăcios lucrurile.