combinație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare.
2. (
Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊
Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva.
3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (
concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [
Var.:
combinațiúne s. f.] – Din
lat. combinatio, -onis.