comandor - explicat in DEX

comandor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.

comandor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMANDÓR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine.

comandor (Dicționar de neologisme, 1986)
COMANDÓR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzând gradului de colonel din armata de uscat; ofițer având acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur].

comandor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ).

comandor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comandór s. m., pl. comandóri

comandor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comandor m. grad onorific în unele ordine militare: comandor al coroanei României.

comandor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. — Din fr. commandeur.