colur (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)colúr, colúre, s.n. (înv.) săgeata morii de vânt.
colur (Dicționaru limbii românești, 1939)colúr n., pl.
e (vgr.
kóluros, d.
kolós, truncheat, și
urá, coadă).
Astr. Nume dat la doŭă marĭ cercurĭ ale sfereĭ, perpendiculare pe ecŭator, și care trec unu pin [!] punctele echinocțiale, ĭar altu pin cele solstițiale.
còlur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)còlur n. săgeata morii de vânt. [Slav. KOLŬ, prăjină: forma
colur e abstrasă din plural].