colun - explicat in DEX

colun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÚN, coluni, s. m. (Înv.) Măgar sălbatic. – Din sl. kolunŭ.

colun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
colún (colúni), s. m. – Hemion. Sl. kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvînt oriental, cf. tc. kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cum., în sec. XVI. A dispărut o dată cu animalul (sec. XVII), dar se conservă în toponimie.

colun (Dicționaru limbii românești, 1939)
colún m. (vsl. kolunŭ, rus. kulán, turc. kulun). Biblia 1688. Cant. Onagru, măgar sălbatic.

colun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colún (înv.) s. m., pl. colúni

colun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLÚN, coluni, s. m. (Înv.) Măgar sălbatic. — Din sl. kolunŭ.