columnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÚMNĂ, columne, s. f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment important. – Din
lat. columna.columnă (Dicționar de neologisme, 1986)COLÚMNĂ s.f. Monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, ridicat de obicei în amintirea unui personaj sau a unui eveniment istoric. [< lat.
columna].
columnă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÚMNĂ s. f. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric. (
columnă (Dicționaru limbii românești, 1939)*colúmnă, f., pl.
e (lat.
columna). Coloană.
Columna lui Traĭan, un vestit monument înălțat de Traĭan la Roma în amintirea învingeriĭ Dacilor.
columnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colúmnă s. f.,
g.-d. art. colúmnei; pl. colúmnecolumnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)columnă f.
coloană. V.
Traian.columnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÚMNĂ, columne, s. f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în Antichitate) spre a comemora un eveniment important. —
Din lat. columna.