columelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLUMÉLĂ, columele, s. f. 1. Axă a cochiliei melcilor.
2. (Rar) Coloană funerară mică. – Din
fr. columelle.columelă (Dicționar de neologisme, 1986)COLUMÉLĂ s.f. 1. (
Arheol.) Coloană funerară mică.
2. (
Biol.) Organ animal sau vegetal în formă de coloană. ♦ Coloană spiralată care constituie axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode. [Cf. fr.
columelle, lat.
columella].
columelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLUMÉLĂ s. f. 1. coloană funerară mică. ♦ ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2). 2. organ animal sau vegetal în formă de coloană. ◊ coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode. 3. axa conică a melcului urechii interne. (< fr.
columelle, lat.
columella)
columelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)columélă s. f.,
g.-d. art. columélei; pl. columélecolumelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLUMÉLĂ, columele, s. f. 1. Axă a cochiliei melcilor.
2. (Rar) Coloană funerară mică. — Din
fr. columelle.