colțuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri.
2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. –
Colțuri (
pl. lui
colț) +
suf. -os.