colorat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))COLORÁT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai mai multe culori.
2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în
nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. –
V. colora.colorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLORÁT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai multe culori.
2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. –
V. colora.colorat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)colorat, -ă, colorați, -te s. m., s. f., adj. (eufem.) 1. țigan.
2. negru.
colorat (Dicționaru limbii românești, 1939)*colorát, -ă adj. Care are o coloare [!] oare-care. Care are colorĭ viĭ.
Fig. Strălucit, vioĭ:
stil colorat.colorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colorat a.
1. cu colori vii;
2. strălucit:
stil colorat.colorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORÁT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai multe culori.
2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. —
V. colora.